Imi amintesc peripetiile prin care a trecut sa ajunga la noi si cat de mult mi am dorit acest catel in viata mea.Mi a umplut viata de bucurie si inca nu ma pot opri din plans.Nu stiu daca  o sa imi treaca vreodata...imi lipseste teribil.Venea in fiecare dimineata si isi punea boticul umed pe fata mea...asa ma trezea sa merg la serviciu,era ceasul me desteptator.Sforaia ingrozitor dar il iubeam enorm chiar si atunci cand imi rodea papuci si facea tot felul de prostioare...era sufletul meu si toata lumea il iubea si el iubea orice fiinta vie care ii iesea in cale chiar si pe pisicile din curte si orice strain intra in casa ii oferea dragostea lui neconditionata...dar intr o seara intr un spital din colentina a murit in urma unei proceduri de care nu am fost avertizati cat de riscanta era pentru el si noi am crezut ca doctorul stie ce face dar nu a fost asa .a facut stop cardiac in tomograf .Doctorul a dat din umeri si  a plecat acasa .maine era o noua zi pentru el si probabil alti bani incasati de pe urma unor oameni.Acum am ramas cu durerea si nu stiu ce o sa ne facem fara el.Plang si as vrea sa ii pot spune ca imi pare rau dar ..totul e atat de tarziu si nu am sa imi iert niciodata faptul ca EU la m omorat .Trebuia sa stiu mai multe,sa fac mai mult pentru el.Il cheama Taj si avea doar 1 an si 3 luni